Cărămida se alege în proiect, nu în depozit. Documentația după care se execută zidăria conține o listă bifată, cu situația din proiect, în care fiecărei caracteristici a elementului i se înscrie valoarea specificată. În fața paletului nu se mai alege nimic: se compară ce cere lista cu ce declară produsul. Cine ajunge la raft fără lista aceea nu alege, ghicește.
Ce trebuie să facă peretele?
Prima întrebare nu e din ce material e cărămida, ci ce rol are peretele în care ajunge. Codul de practică pentru execuția zidăriei, NE 036-2014, cere documentației tehnice să încadreze fiecare perete și să-i dea grosimea în milimetri.
Definițiile din normativ sunt scurte. Peretele structural e cel „destinat să reziste forțelor verticale și orizontale care acționează, în principal, în planul său”. Cel nestructural „nu face parte din structura principală a construcției” și „poate fi suprimat fără să prejudicieze integritatea restului structurii”. Deosebirea nu se deduce din grosime, ci din proiectul care stabilește tipul de zidărie.
| Rolul peretelui | Ce prescrie documentația |
|---|---|
| Structural, exterior | tipul zidăriei, alcătuirea într-un strat sau în două cu gol interior, grosimea |
| Structural, interior | tipul zidăriei și grosimea |
| Nestructural, înrămat în cadre de beton armat sau oțel | grosimea |
| Nestructural, neînrămat în cadre | grosimea |
| De placare, la exterior | grosimea |
| Despărțitor, la interior | grosimea |
„Tipul zidăriei” e o a doua încadrare, care nu privește produsul cumpărat, ci felul în care peretele lucrează. Normativul numește cinci: zidărie simplă sau nearmată, confinată, confinată și armată în rosturile orizontale, cu inimă armată și înrămată în cadre. Confinată înseamnă prevăzută cu stâlpișori și centuri de beton armat, turnate după executarea zidăriei; armată în rosturi înseamnă cu armături așezate între rândurile de cărămidă.
Un rând al normativului taie discuția despre „ce cărămidă iau la casă”. Materialele se specifică separat pentru pereții structurali și pentru panourile înrămate, apoi separat pentru exteriori și interiori. Nu există cărămida casei, există cărămida fiecărui perete.
Ce scrie pe produs și ce înseamnă fiecare valoare?
Douăsprezece poziții pentru elementul de zidărie, plus mortarul, specificat separat. Unele se citesc ușor, ca dimensiunile. Altele arată ca un cod și sunt tocmai cele care despart două produse cu aceeași etichetă de preț. Grupate după întrebarea la care răspund, arată așa.
Cât ține. Rezistența la compresiune a elementului, notată `fb` și `fbh`, în newtoni pe milimetru pătrat. Separat, și mai important, rezistențele zidăriei ca ansamblu: `fk` și `fkh` la compresiune, `fvk0` la forfecare, `fxk1` și `fxk2` la încovoiere.
Cât măsoară și cât de exact. Lungimea, lățimea și înălțimea în milimetri, plus clasa de toleranță — cât se poate abate produsul livrat de la dimensiunea nominală. La elementele de argilă arsă clasele se notează T1, T1+, T2 și T2+, fiecare cu o clasă R corespunzătoare pentru limite. La beton celular autoclavizat notațiile sunt altele, după cum elementul e destinat mortarului de uz general sau rosturilor subțiri.
Cum e făcut. Grupa, o încadrare după caracteristicile geometrice stabilită de codul de proiectare: grupa 1, grupa 2 sau grupa 2S. Separat, configurația — grosimi de pereți și volum de goluri — după un tabel din codul de proiectare seismică. Forma feței de capăt: plană, cu nut și feder, sau cu locaș pentru mortar. Densitatea aparentă în stare uscată și, la ceramice, categoria de densitate, LD sau HD.
Cât de sigură e cifra. Aici stă distincția pe care cei mai mulți cumpărători nu o observă. Un element de categoria I e, prin definiția din codul de practică, unul „pentru care probabilitatea de a nu atinge rezistența medie/caracteristică la compresiune declarată este [mai mică sau egală cu] 5%”. Categoria II e definită prin lipsă: element „care nu îndeplinește nivelul de încredere al elementelor pentru zidărie categoria I”. Aceeași cifră tipărită pe două produse înseamnă două lucruri diferite dacă unul e categoria I și celălalt categoria II.
A doua capcană de citire e unitatea în care se compară. Valoarea comparabilă e rezistența standardizată, adică rezistența „transformată în rezistența echivalentă a unui element «uscat în aer» cu lățimea de 100 mm și înălțimea de 100 mm”. Nu e rezistența măsurată pe formatul real, ci una convertită.
Cât durează și cum se comportă. Rezistența la îngheț și dezgheț, conținutul de săruri solubile active, dilatarea din umiditate, permeabilitatea la vapori de apă, reacția la foc. Toate cinci sunt declarații voluntare: producătorul le dă dacă vrea, proiectul le cere dacă situația le impune. Ultima poziție e clasa de calitate, A sau B. Normativul o definește doar pentru elementele de argilă arsă LD din grupele 2 și 2S, după aspect și caracteristici fizice: abateri dimensionale, crăpături, corpuri străine, cărămizi insuficient arse, proporția de jumătăți din livrare.
De ce cărămida plină nu e automat mai bună?
Fiindcă „plină” descrie o geometrie, nu o calitate. Caracteristicile geometrice decid în care dintre cele trei grupe intră elementul, iar grupa nu e o notă, e o încadrare. Peste asta se adaugă un lucru care se pierde ușor: rezistența care ține casa nu e a cărămizii, ci a peretelui ridicat din ea.
Un bloc ceramic cu goluri verticale și o cărămidă plină se comportă diferit la aceeași solicitare, dar niciunul nu e „superior” în abstract. Care intră într-un perete anume rezultă din calculul de rezistență, corelat cu prevederile pentru zona seismică.
Rezistențele `fk` și `fvk0` din listă sunt ale zidăriei, nu ale cărămizii, iar standardele de încercare indicate pentru ele se aplică ansamblului element plus mortar. Aceeași cărămidă în două mortare diferite dă două zidării cu rezistențe diferite. Perechea contează, nu piesa.
Densitatea aparentă din listă nu privește doar rezistența. Ea e și o mărime din calculul termotehnic, iar cerința de izolare a peretelui rămâne aceeași oricare produs se alege. Unde se recuperează diferența o spune calculul termotehnic, nu o comparație între doi paleți.
Ce se aprobă înainte de prima cărămidă?
Două lucruri, în ordinea asta. Documentația tehnică de execuție trebuie să fie „elaborată, verificată și avizată conform prevederilor legale” înainte ca zidăria să înceapă. Apoi executantul transmite reprezentantului tehnic legal al investitorului, spre aprobare, documentele de conformitate ale materialelor — pentru fiecare lot de fabricație, nu o dată pe șantier.
Normativul nominalizează ce se predă: elementele pentru zidărie, armăturile, elementele metalice de legătură între straturi, ancorele și eclisele, mortarele preparate industrial. Alături merg procedurile de execuție pe timp friguros și călduros și planul de control al calității.
Beneficiarul care nu știe ce sunt documentele care însoțesc un material de construcții nu are cum să aprobe ceva. Iar aprobarea nu e formală: e momentul în care valorile declarate se compară cu cele din listă.
Care ediție a normativelor e în vigoare?
Proiectarea structurilor noi din zidărie se face după codul CR 6-2013, în vigoare de la 1 ianuarie 2014, iar execuția după NE 036-2014, aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 1.426/2014. Textul niciunuia dintre cele două coduri nu s-a schimbat de atunci. S-a schimbat altceva, și de acolo vine confuzia.
Prima confuzie vine din ordinul care a aprobat CR 6-2013. El trimite execuția zidăriei noi la capitolele 8 și 9 din ediția anterioară, CR 6-2006, iar trimiterea se citește și azi în textul consolidat. Ea nu mai e valabilă: a fost abrogată prin articolul 3 al ordinului care a aprobat NE 036-2014. Din CR 6-2006 a rămas în vigoare o singură utilizare, evaluarea seismică a clădirilor din zidărie existente. Prevederea care abrogă stă în actul care abrogă, nu în cel abrogat, și de aceea scapă la o căutare rapidă.
A doua confuzie are un an în titlu. Codul de proiectare seismică poartă indicativul P 100-1, iar ediția în vigoare e cea din 2013, cu modificările din 2019. O ediție revizuită, indicativ P 100-1/2025, a fost pusă în consultare publică și notificată Comisiei Europene, dar nu a fost aprobată prin ordin publicat în Monitorul Oficial. Ordinul Arhitecților din România și asociația inginerilor proiectanți de structuri au cerut în scris amânarea ei. Un normativ intitulat 2025 poate fi, în august 2026, tot un proiect.
Ce greșesc cei mai mulți când aleg cărămida?
Într-un depozit, conversația se poartă pe două numere: preț pe bucată și rezistență. Restul listei rămâne nediscutat, iar consecința se vede pe șantier, la un perete pe care nimeni nu-l mai desface pentru o clasă de toleranță. Punctele următoare sunt locurile unde discuția se oprește prea repede.
- Compară cifre de rezistență fără să se uite la categorie. Fără categoria I sau II alături, numărul declarat nu are atașat niciun nivel de încredere.
- Cumpără toată casa din același produs. Normativul cere specificare separată pentru pereții structurali și pentru cei despărțitori, exteriori și interiori. Un singur tip pentru tot dă, undeva în casă, mai mult decât trebuie, iar altundeva mai puțin.
- Acceptă o înlocuire „echivalentă” propusă în depozit. Normativul cere, pentru orice modificare la execuție a prevederilor din proiect, acordul scris al proiectantului pentru soluția tehnică și al investitorului pentru costuri. Nu al vânzătorului.
- Lasă documentele pe drum. Ele se predau pe lot, înainte de începerea zidăriei. Un lot livrat fără document nu devine conform pe parcurs.
Întrebări frecvente
Cărămida plină e mai rezistentă decât blocul ceramic cu goluri?
Nu se compară așa. Valoarea care contează în calcul e rezistența zidăriei ca ansamblu element plus mortar, nu rezistența cărămizii luată singură. Un produs cu rezistență declarată mai mare nu dă automat un perete mai puternic.
Ce înseamnă categoria I și categoria II de pe declarația de performanță?
Nivelul de încredere în valoarea declarată. La categoria I, normativul plafonează la 5% probabilitatea ca elementul să nu atingă rezistența declarată. Categoria II grupează elementele care nu ating acest nivel de încredere, fără o limită echivalentă.
Un bloc ceramic vândut sub un nume comercial e un alt tip de cărămidă?
Normativul nu are o categorie pentru mărci. El clasifică elementele după material, dimensiuni, grupă geometrică, categorie și densitate. Un bloc ceramic cu goluri verticale se încadrează după aceleași criterii ca orice element de argilă arsă.
Se poate schimba tipul de cărămidă după ce proiectul a fost verificat?
Decizia nu aparține nici executantului, nici furnizorului. Normativul spune că modificarea la execuție a prevederilor din proiect „nu este permisă fără acordul scris al proiectantului […] și al investitorului”. Fără ele, zidăria se ridică din alt material decât cel calculat.
La un perete despărțitor interior contează aceleași criterii?
Contează aceeași listă, cu alte valori. Normativul cere specificarea separată a materialelor pentru pereții despărțitori nestructurali și le prescrie grosimea, dar un perete care nu preia încărcări are alte cerințe de rezistență decât unul portant.
Articolul are scop informativ și nu ține locul proiectului de rezistență, al calculului termotehnic sau al verificării de către un specialist atestat. Reglementările citate sunt codul CR 6-2013, aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 2.464/2013, codul de practică NE 036-2014, aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 1.426/2014, și codul P 100-1/2013, aprobat prin Ordinul MDRAP nr. 2.465/2013 și modificat în 2019. Ultima verificare a surselor: 19 august 2026.